Matrix

Numere. Cifre. Statistici. În fond, la cam atât suntem reduși. O cifră într-o multitudine de peste 7 miliarde de alte cifre. În rest, nu prea suntem de luat în seamă. Ne mai păcălim noi zicându-ne că am fi mai puternici unindu-ne, dar în fapt, chiar și așa uniți, nu suntem mai luați în considerare decât o turmă de oi care traversează o cale ferată. Adică le manipulezi prin toate mijloacele să traverseze cât mai repede ca să nu le calce trenul. Ori că le iei cu binișorul, ori că țipi, urli și le agiți bâta deasupra capului – că deh, sunt doar oi – scopul final e să se spună că ai avut grijă de ele. Că nu le-a călcat trenul. Pentru că sunt, uneori, utile. Cam așa e și cu masele de oameni. Și ce pretenție mai avem noi să fim luați în seamă de către „statisticieni”, când noi înșine nu luăm seama unul altuia..

Astfel, nu înțeleg de unde ideea asta cum că o situație de criză ne-ar apropia ca indivizi, ne-ar face mai buni, bla, bla. Dimpotrivă, din propriile-mi observații, constat (nu cu mirare) că situația de criză ne face doar mai individualiști, mai dezinteresați, foarte puțin toleranți cu orice, plini de prejudecăți, răzvrătiți, ofuscati, nepoliticosi, să continui?
Mda, începusem să scriu câteva exemple concrete dar m-am răzgândit și am șters. E inutil și mi se face silă amintindu-mi-le.

Așadar, poate că niște unii ar trebui să nu se mai plângă atât de vocal că nu-și pot inaugura noul automobil deoarece Mall-ul e închis și să privească mai întâi în jurul lor, poate reușesc să constate cât de insignifianta le e problema. Iar niște alții, care pot și mai ales, care trebuie, să ia seama acelora care pentru ei sunt doar cifre într-o matrice. Să-și amintească faptul că nu sunt doar ciobani la oi, ci sunt lideri aleși să ordoneze și să pună în valoare acele cifre ca să nu se instaureze haosul.

Pe de altă parte, să nu ne mai mințim spunându-ne că suntem egali și la fel. Pentru că nu suntem. În afara faptului că suntem umani umblatori pe două picioare, nu suntem egali în nimic. Nu suntem tratați cu egalitate și nu tratăm nici noi cu egalitate. Nu ne putem dezbrăca de toate prejudecățile oricâte ore de meditație și dezvoltare personală am face. N-avem cum. E natural și în firea lucrurilor să fie așa. Nu putem tolera totul și pe toată lumea. Nici nu e de dorit. Nu gândim la fel, nu simțim la fel, nu trăim la fel. Dar există un lucru pe care fiecare dintre noi îl poate face și care ar mai ameliora, poate, într-o oarecare măsură, situația generală dacă am ține seama de el.

Dacă nu poți face cuiva un bine, măcar nu-i face rău.