Fii tu însuți

Când toți încearcă să te schimbe
Să fii în turmă ca și ei,
Cand lumea-ti spune ce să faci
Fără sa-ntrebe dacă vrei,
Când îți sădesc gânduri în minte
Ce fac ca tu să te-ndoiesti
De rațiunea ta cuminte
Și simți ca nu te regăsești,
Alungă tot pentru o clipă
Din mintea-ți de acum confuză
Si-ntreabă-te, de Om rămâi,
Sau vrei a deveni o frunză.
O plantă ce voința n-are
Ci doar ascultă de pământ,
De soare, apă și de vânt,
De când răsare până moare…
Întreabă-te de poți trăi
Ca boul înjugat la car,
De vrei ca și ai tăi copii
Să treacă prin acest calvar,
Sau vrei să lupți cu tot ce poți,
Cu mori de vânt dacă-i nevoie,
Să scapi de proști și de netoți.
Să plece ei de bunăvoie,
Să se arunce intr-o râpă,
Să ia cu ei și mincinoșii,
Să bage și avarii-n trupă
Ce-au jefuit tot, nemiloșii…

De vrei cu toții să te placă,
Trebui’ să fii putin mai prost,
Să-ndrugi de toate, verzi, uscate,
Să vorbești mult și fără rost…
Să fii tu însuți e-o povară
În lumea asta prefăcută,
Te fac cu toții de ocară,
Ești doar o cauză pierdută…
Ascultă-ma, nu-i lua în seamă,
Tu fii doar cine ești, atât!
Te vei urî, dacă din teamă
Vei deveni un altul, mut.
Atunci când vezi o nedreptate,
Când lumea-ti cere ca să taci,
Să știi ca ai întâietate,
Doar ce e bine tu să faci!