Albastru. Cu putin verde…

Zice lumea asta cunoscatoare (datorita studiior, cum altfel?), ca azi e Lunea Albastra.Aka ziua cea mai… negativa a anului.
Ca-i deprimanta, ca-i fitoasa,ce mai, ca-i albastra!
De-acolo vine inima albastra, nu? 😆
Albastra a fost si a voastra?
Parca, parca, am simtit eu cativa fulgisori de gheata cum se joaca si ma zgarie pe creier. Asta sa fi fost?
Oricat de albastra ar fi… numai neagra sa nu fie. Eu vreau sa fie… VERDE!

De n-ai fi tu

În lumea asta-ngandurata,
Cu lacrimi și urât pătată,
De n-ai fi tu, dragă iubire
Să ne trezești din nesimțire…

Mereu în goană după toate
Uitând de-urmari ce vin din fapte,
De n-ai fi tu, dragă speranța
Să ne mai ții puțin în viață…

Atâta vaiet și tristețe
Uitând de-a lumii frumusețe,
De n-ai fi tu, dragul meu zâmbet
Să ștergi al plânsetului sunet…

Când norii toți se îmbulzesc
Și soarele nu-l mai găsesc,
De n-ai fi tu, draga poem
Să țes al inimii catren…

Publicat de pe WordPress pentru Android

Întrebări

Stau și eu ca omul care n-are ce face si își face singur de lucru, și mă întreb: cancelara Germaniei chiar nu s-a gândit, atunci când a invitat forțat țările Europei să primească refugiați, ca acestea vor fi urmările nu numai posibile, dar cele mai probabile?
A crezut serios ca vor putea fi controlați mai ușor dacă îi va primi cu brațele deschise?
Mda…

Și mai întreb: de unde au scos refugiații atâtea mii de euro și dolari pentru a ajunge de… acolo până aici? Ce-au vândut, cât au vândut și mai ales, cui au vândut, intr-o țară chipurile săracă, decimată de război?

Zic doar…

Publicat de pe WordPress pentru Android

Motorul lumii

Din vremuri vechi, demult apuse,
De când e omul pe Pământ,
Toate se-nvart ca-ntr-o spirală,
Absoarbe fiecare gând.

Te naști din ea ca dintr-o floare,
Cu ea de crești, ești fericit;
Și când e nor tu vezi că-i soare,
De ești bătrân, te-a-ntinerit.

Prin ea, un zambet spune totul
Iar liniștea-i torent de vorbe.
De n-ar fi ea, acu’-n tot locul
Ar fi doar negre catacombe…

În mijloc de pământ e-ascunsa.
Aruncă raze ce-ncalzesc
A lumii tragică osândă
Spunându-i simplu: „Te iubesc!”

De nu știi despre ce vorbesc,
Privește-n inimă și spune:
Ce simți, când buzele pe-obraz
Draga ta mamă ți le pune?

Sau cățelușul tu privește-l
În ochisorii-i jucăuși,
Lăbuța tine-i-o în mână
Să vezi ce simți, de recunosti…

Nu căuta în nori și stele,
Nu e în cartea de tarot!
Cauta-n tine și-o să vezi:
E nicăieri și peste tot!

De-ar ști iarna…

De-ar ști iarna cât mi-e dor
De cântul păsărilor,
Zumzetul albinelor,
De mirosul florilor…

De-ar ști iarna cât lipsește
Lacul care clipocește,
Raza care-l încălzește,
Sufletul mi-l îndulcește…

De-ar ști iarna că eu mor
De dorul cuvintelor
Țintuite-ncetisor
În parfumul florilor…

S-ar tot duce și-ar pleca
Departe de casa mea,
Primăvara ar lăsa
Să-mi bucure inima.