Gata! Mâine ne sinucidem!

Cum de ce? Pentru că un psihopat, pardon, psiholog britanic, a decis că mâine e cea mai deprimantă zi din an. Haida bre! Mă da’ ce informați sunteți voi britanicii ăștia! Mă uimește faptul că nu v-a explodat capul încă de la atâta inteligență!

Că vezi doamne, oamenii urăsc zilele de luni, iar acestea, adunate cu datoriile și perioada următoare sărbătorilor de iarnă, provoacă depresie. Ei uite că eu datorii n-am, iar pentru ziua de luni… ei bine, nici ea nu mă sperie; suntem cunoștințe vechi și bune de când i-am dedicat câteva versuri.

Așadar, dragi  psihopați psihologi britanici, dacă tot n-aveți ce face cu banii, donați-i copiilor care au nevoie, vindecându-le astfel depresia, în loc să induceți depresie în mințile naivilor care iau rezultatele studiilor voastre drept horoscop zilnic.

Amintiri din copilărie

Am dat acu’ ceva timp de Cartea Copilăriilor  și am început să mă gândesc serios la amintirile pe care eu le am din copilărie. Știu că am mai scris cândva despre o amintire din copilărie pentru o leapșă, dacă nu mă-nșel; dar mai știu și că m-am chinuit puțin să găsesc o astfel de amintire. E ca și cum mintea mea încearcă cu toate forțele să blocheze acele amintiri, să le astupe cu o pânză de ceață care să facă amintirile mai puțin marcante și dureroase.
Nu pot spune întreaga copilărie a fost o serie de întâmpări fatale și nefericite. Deasemenea nu pot spune că mi-a lipsit prea multe până prin ’91, 92′ (aveam 11,12 ani atunci). Cel puțin nu din punct de vedere financiar. Mi-a lipsit însă liniștea pe care de atunci o caut neîncetat și pe care, în mare parte am găsit-o acum. Ceea ce simțeam cel mai mult atunci, în special atunci când eram cu părinții și nu cu bunica, era