Ce vă mai place „scrisoarea deschisă”

Nu contează prea mult cine scrie sau cui scrie, atâta timp cât poartă numele de scrisoare deschisă. Prea bine de ce-i spune scrisoare deschisă nu prea înțeleg, dar, eu-s grea de cap probabil. Adicătelea:
„O „scrisoare deschisă” este o scrisoare cu conținut polemic, destinată publicității. Prin intermediul ei se pot face acuzații sau pot exprimate nemulțumirile unui individ sau a unui grup în legătură cu anumite situații.” – de la Wikipedia citire

În primul rând că o scrisoare se scrie pe hârtie în accepțiunea mea. Astea scrise din pixeli le poți numi articole, postări, adunătură de pixeli albi-negri sau colorați, dar nu scrisori. De ce nu spui că scrii un articol deschis? Sau o postare deschisă? Ah, că nu sună bine. Dar de ce să insulți biata scrisoare pixelizând-o și denaturâdu-i existența?
Și apoi de ce să spui că e deschisă, când știi că oricum o vede, o citește, o analizează și comentează toată lumea. E deschisă prin însuși faptul că e postată pe internet în mod public. Ți se pare că i se ridică… valoarea numind-o scrisoare deschisă,știu. Ți se pare doar. Majoritatea lucrurilor scrise pe internet este polemică, altfel n-ar mai citi nimeni o înșiruire de cuvinte scrise…doar ca să fie. Asta nu înseamnă că se poate numi scrisoare deschisă. Știu că e un termen public acceptat. Dar dpmdv, fiind folosit pentru a defini un articol public, îmi dă senzația unui pleonasm grotesc care insultă clasicul.
Astfel, scrisoarea deschisă a ajuns un fel de șaorma cu de toate atât de savurată de români.

Ce atâta bigbrother în sus, bigbrother în jos

Toată prostia asta cu bigbrother începe să ia mari proporții, nejustificate dealtfel. Acu’ eu nu înțeleg ce te sperie atât. Faptul că-ți înregistrează convorbirile? Doar nu-ți imaginezi că stă cineva să-ți asculte bârfele, aberațiile sau după caz, obscenitățile sexului telefonic (probabil astea-s lucruri care sperie în așa măsură). Pentru asta există softuri care caută anumite cuvinte cheie, cuvinte care trag un semnal de alarmă cu privire la securitatea națională, implict la siguranța ta ca individ al națiunii ăsteia. Deși la capitolul cultură și educație stăm mai prost, la capitolul tehnologie, slavă domnului, stăm mai bine decât ar trebui. Dacă n-am avea atâta tehnologie de ultimă oră în care să ne prindem urechile și cu care să ne pierdem timpul, am pune mai des probabil mâna pe câte o carte, sau am pune creierul aproape atrofiat de atâta îndoctrinare, să gândească și singur, cu scopul de a înmulți neuronii pe cale de dispariție.
Cât despre a da datele atunci când cumperi o cartelă,