Ei, cum te-ai trezit în dimineața asta? Bănuiesc că ai băut prima cafea a dimineți, sau primul ceai, după caz. Dar… de zâmbit ai zâmbit azi? Sau… ce-ai spune de o faptă bună? Poate fi ceva mărunțel dar care i-ar face cuiva mare plăcere sau de care cineva ar avea nevoie. Poate nu știi încă, dar și mai multă nevoie ai avea tu să faci o faptă bună.
Atunci când faci ceva pentru cineva care are nevoie, te simți foarte satisfăcut. Simți o bucurie poate chiar mai mare decât a persoanei pentru care ai făcut acel ceva. Pentru persoana respectivă e nevoie împlinită pe care o apreciază fără doar și poate. Pentru tine reprezintă însă o imensă creștere a stimei de sine, o încredere și o mare bucurie pentru că ai făcut ceva ce nu erai obligat să faci și că în același timp ai făcut altcuiva o bucurie. Simți că ești o persoană importantă, o persoană care face o diferență, o persoană de care este nevoie. A face o faptă bună e o imensă descărcare a stresului; un fel de orgasm al creierului care-ți satisface atât sufletul cât și mintea. Încearcă să faci asta cât de des poți și vei veda cum o cantitate considerabilă a stresului cotidian dispare ca prin minune.
În altă ordine de idei: soarele se luptă din răsputeri să crape norii pentru a arunca în noi cu raze în loc de fulgi albi, vântul nu ne flagelează cu putere (cel puțin aici), iar astăzi e duminică, așadar avem suficient timp pentru a face măcar o faptă bună. Oricât de măruntă ar fi ea.
Cafeaua de dimineață 