Fotoliul așezat strategic lângă soba fierbinte e prin el insuși chemarea supremă către visare și leneveală. De asemenea, parcă te avertizează că nu te va primi dacă nu ai în mână o ceșcă aburindă de cafea care să-i încălzească cotierele. Cafeaua are și ea povestea și pretențiile ei, iar dacă îi acorzi atenția cuvenită, te răsplătește generoasă cu un gust special, diferit, gust de sărbători cu liniște și voie bună.
Printre florile de gheață original conturate pe fereastră, se prefiră un peisaj care te invită la scris povești, poeme sau romane de succes. Fiecare fulg are de spus o poveste nemaiîntâlnită, iar fulgi sunt milioane, chiar aici sub fereastră. Un Moș Crăciun atârnat de-o sfoară roșie îmi zâmbește poznaș, știind că vremea lui a trecut și că abia peste un an va reveni cu vreun cadou. Între timp așteaptă răbdător să mă îndur de el și să-l iau din ger și vânt. Nu de alta dar s-a plictisit să tot atârne fără rost și să privească prin geam la căldura din casă.
În curând, clinchetul de clopoței din glasul copiiilor te scoate din visare spulberând liniștea feerică de până atunci. Gândurile și poveștile zboară și ele adăpostindu-se la umbra fulgilor de nea ce dormitează cuminți pe pământul inghețat. Întreaga casă prinde viață; doar fotoliul de lângă sobă rămâne să se odihnească și să viseze singur până la sosirea dimineții următoare, atunci când cafeaua cu aromă de iarnă și poveștile fulgilor albi îi vor încălzi din nou cotierele.
Cafeaua de dimineață 