… dacă nu cumva România e o țară ce se află în mijlocul Africii
… dacă această iarnă e prima de care are parte România de la înființare și până acum.
… de ce drumurile sunt înzăpezite?
… de ce o iarnă obișnuită, cu zăpadă și ger așa cum orice iarnă a fost întotdeauna și așa cum și trebuie să fie, e motiv de cod roșu pentru România?
… de ce în toiul iernii autoritățile sunt întotdeauna surprinse că ninge?
Parcă am locui într-un banc cu Bulă, nu într-o țară așa zis Europeană, zău așa!
Fotoliul așezat strategic lângă soba fierbinte e prin el insuși chemarea supremă către visare și leneveală. De asemenea, parcă te avertizează că nu te va primi dacă nu ai în mână o ceșcă aburindă de cafea care să-i încălzească cotierele. Cafeaua are și ea povestea și pretențiile ei, iar dacă îi acorzi atenția cuvenită, te răsplătește generoasă cu un gust special, diferit, gust de sărbători cu liniște și voie bună.
Printre florile de gheață original conturate pe fereastră, se prefiră un peisaj care te invită la scris povești, poeme sau romane de succes. Fiecare fulg are de spus o poveste nemaiîntâlnită, iar fulgi sunt milioane, chiar aici sub fereastră. Un Moș Crăciun atârnat de-o sfoară roșie îmi zâmbește poznaș, știind că vremea lui a trecut și că abia peste un an va reveni cu vreun cadou. Între timp așteaptă răbdător să mă îndur de el și să-l iau din ger și vânt. Nu de alta dar s-a plictisit să tot atârne fără rost și să privească prin geam la căldura din casă.
În curând, clinchetul de clopoței din glasul copiiilor te scoate din visare spulberând liniștea feerică de până atunci. Gândurile și poveștile zboară și ele adăpostindu-se la umbra fulgilor de nea ce dormitează cuminți pe pământul inghețat. Întreaga casă prinde viață; doar fotoliul de lângă sobă rămâne să se odihnească și să viseze singur până la sosirea dimineții următoare, atunci când cafeaua cu aromă de iarnă și poveștile fulgilor albi îi vor încălzi din nou cotierele.
…avem chiar la propriu la acest sfârșit din decembrie. La fel de senine să ne fie și la figurat; adică să avem liniște, căldură și multe zâmbete. Nu zic că trebuie să fim mai buni și mai darnici de sărbători. Pentru mine asta înseamnă ipocrizie; una la care nu mă pretez. Am putea fi însă mai buni, mai darnici, mai înțelepți, mai dispuși să învățăm și mai dispuși să dăm deoparte ochelarii de cal… în tot restul anului viitor. Vă dau voie ( 😉 ) ca în aceste ultime zile din an să fiți nesăbuiți, zgârciți… chiar și ignoranți. Dar să fie acestea ultimele zile petrecute astfel. Se fac bilanțuri și balanțe si toate chestiile alea de sfarșit de an pe care le urăsc.
În altă ordine de idei, se petrec schimbări. S-a schimbat peședintele, foarte curând se schimbă și anul și cred, sau mai degrabă sper, că vor continua schimbările tot anul viitor. De preferat în bine. Dar până se schimbă anul, avem de celebrat Crăciunul. Fie vorba-ntre noi… nu știu care-i mai real: Nașterea sau Moș Crăciun, dar important este să fie cu veselie, gânduri bune și din nou, multe zâmbete.
De urat aș mai ura, dar îmi cântă și mie colindătorii la fereastră și trebuie să-i primesc cum se cuvine: cu nuci, covrigi și mere.Bună dimineața la Moș Ajun!
Cafeaua de dimineață 