Care e diferența dintre un câine și un porc? Sau un miel. Sau o oaie…

Pe zi ce trece, tot mai mult se militează pentru salvarea câinilor. Ce să zic, îmi place asta despre voi. Scoate la iveală mărinimia și generozitatea de care sunteți capabili și e de admirat că puteți aloca acestui lucru câtva din prețiosul vostru timp. Acu’, cei care au avut experimente neplăcute cu gingașii maidanezi, nu știu dacă vă aprobă. Dar nah, ce mai contează o mână de oameni mușcați, un copil doi omorâți, când turma, pardon, majoritatea a hotărât că trebuie salvați cu orice preț? Hai să-i salvăm deci și să linșăm pe oricine are tupeul să spună NU!

Dar, printre rânduri, am și eu o curiozitate: ce diferență e între un câine și un porc? Dacă primii trebuie salvați, cășcăfincă sunt creaturi ale Domnului cu suflet, de ce pe cei din urmă îi savurați în extaz de câte ori se află în farfuriile voastre? Fiți sigur că îi puteți dresa și pe ei să vă aducă ziarul și papucii dacă vă dați puțin interesul. Ba chiar sunt oameni care îi au drept animale de companie. Ah, am uitat, sunt puțini aceia, deci nu fac parte din turmă..

Apropo de turmă: de ce n-am milita cu același patos pentru salvarea oilor și a mieilor care sunt sacrificați fără milă, mai ales de Paște? La cât de mult apreciază românul spiritul de turma, la cât de important este acesta pentru societatea noastră, ar fi păcat să nu se înființeze un organ special pentru salvarea acestei specii.

Deci vrem egalitate numai pentru căței? Nu, acum nu mă refer la cei din parlament sau gurvern. Ei nu sunt o specie pe cale de dispariție; dimpotrivă!

S-a început mituirea pensionarilor

E  un amuzament sordid să privești cum acceptă omul manipularea statului (în speță a guvernului) și mai ales cum se bucură de ea ca un copil mic. Că deh, ditai pleașca de 60 de lei picată din cer la vremi de restriște, nu e de ici, de colo! Doar e an electoral, iar guvernul trebuie să trăiește și să se înmulțește și el. Bineînțeles, strategia folosită e veche de când lumea, dar oarecum inaccesibilă minților obosite de atâta muncă și îndobitocite de religii și televizor.

Astfel guvernul, drăguțul de el, a dat liber la măriri de pensii. Dar nu așa oricum, ci a avut grijă ca nu cumva aceste măriri să depășeacă mai mult de un sfert, să zicem, din scumpirile produselor, proiect la care a lucrat  cu atâta dedicațiune și devotament. E suficient însă pentru a scoate ochii bieților pensionari care au deja probabil fantezii cu medicamentele sau pâinea pe care cred ei că le vor putea cumpăra în plus.

Așa e românul educat: când dă de o picătură de bine (crede el), uită într-o amnezie greu de imaginat, tot oceanul de rău ce i s-a făcut și care i se pregătește în continuare. Dar ce să-i faci, nimic nu e mai puternic decât o campanie electorală neoficială, în care se fac de fapt toate jocurile și în care interesele meschine se ridică la cote inimaginabile.

Iar noi ne vom bucura în continuare de picăturile manipulatoare pe care guvernanții ni le aruncă în nemărginita-i mărinimie, ne vom atrofia neuronii privind la show-uri infecte de televiziune și vom pupa oase putrede de așa ziși sfinți, uitând astfel din zi în zi tot mai mult  nedreptățile de care avem parte necontenit.

A fost odată…o țară

Se dă una bucată țară amărâtă, dată și luată din cioc in boc și prin față și prin spate, ba de unii ba de alții. Se dă una bucată populație (nu prea mare ce-i drept), împărțită-n două: bogătani și… restul, văzuți de primii ca și prostime. Ei bine, bogătanii ăștia, făcură ce făcură și izbutiră să-și croiască legile după chipul și asemănarea lor, pentru ca acestea să lucreze numai prin și pentru ei. Prostimea, deh, ca prostime ce se găsea, nu zise nici pâs, că doar nu-s ei bogați să știe ce și cum să gândească. De-asta au ales pe bogați în fruntea lor, să gândească pentru ei.

DAR, se găsiră unii cu mai mult scaun la cap care încercară și reușiră să ducă la brutărie și câțiva bogătani; nu de alta, dar să vază și domniile lor cum și ce se meșterește pe-acolo și să-și aducă fiecare contribuția ca oricare om din prostime ce rătăcește poteca și-o ia pe ocolite. Când văzură dar bogătanii astă mare primejdie, tare se mai spăimântară. Ticluiră astfel un plan și începură să se dea pe lângă prostimea cea mai proastă, pentru ca asta să strige ălora cu scaun la cap, să facă bine să-i scoată pe gingașii bogătani din brutărie. Că ar fi prea cald, că mânușițele lor ar fi prea sensibile pentru munca de acolo, ba că ar fi prea importanți pentru comunitate pentru a fi lăsați să-și piardă timpul cu asemenea munci mărunte.

Amu` eu cuget, că dacă prostimea e atât de nerăbdătoare să le umple în continuare buzunarle bogatanilor cu banii lor trudiți din greu, atunci își merită pe deplin numele de prostime proastă și cine mi-s eu să-i zic altfel…?

Vine primăvara?!

M-am gândit să ies puțin din hibernare și să mai scriu câteva rânduri. Nu că aș avea ceva important de spus.

Ploaia asta de primăvară care ne-a cotropit în ultimele zile e deprimantă. Nu e ca ploaia de toamnă pe care o așteptăm oarecum pentru că este inevitabilă.  Observ totodată, cât de ușor ne e să găsim motive pentru a fi deprimați. Dacă nu găsim,le inventăm pentru că nu ne putem permite să ne pierdem reputația de văitători și plângăcioși.

Bloguri… n-am mai citit în ultima vreme. Nu cu vreun motiv anume, ci pur și simplu n-am citit bloguri. Dacă te întrebi ce pretenții am eu să mă citească alții atâta timp cât eu nu-i citesc, află că nu am deloc această pretenție. Am mai spus că scriu cand, dacă și cum am chef. Booon!

Următorul punct pe ordinea de zi (hahaha), ar fi dezamăgirea pe care am resimțit-o în urma rezultatelor simulării evaluării de capacitate. Ce pretenții poți avea de la „bacalaureați”, cand „gimnazialii” sunt în halul ăsta. E cazul să ne băgăm mințile în cap și să renunțăm la orice pretenții? Că statul ne vrea proști, o știm; dar noi chiar ne vom lăsa prostiți? Mdea…

8 martie

În rest, toate-s noi și nouă toate. Vreau doar să urez doamnelor, mămicilor și femeilor de pretutindeni: „LA MULȚI ANI!” Gândiți-vă dragele mele că fără voi, viața așa cum o cunoaștem n-ar exista; așadar, aveți grijă de voi și nu va mai lăsați călcate în picioare de niște neica-nimeni care-și autoimpun titulatura de stăpâni ai voștri. Fie ei șefi, iubiți sau soți.