Fără glumă! Sunt în sevraj nicotinic de aproape 24 de ore. Şi e… minunat! Plăcut chiar şi am tendinţa să zâmbesc tot timpul. Şi sunt convinsă că nu voi mai pune gura vreodată nenorocita aia de ţigară.
Decizia asta nu a venit în urma vreunui fapt medical sau financiar (nu că nu mi-ar folosi banii pe care obişnuiam să-i ard 😆 ). Ci doar am decis că vreau să fiu nefumătoare. Şi începând din momentul ăla, chiar sunt! Pentru că dacă mi-ai fi spus că voi muri dacă mai fumez o singura tigara, aş fi fumat pe loc un pachet fără să-mi pese.
Şi ştii ce e cel mai interesant? NU-mi lipseşte ţigara. Nu am nevoie de ea ca să fac… nimic. După 16 ani de fumat intensiv (25-60 ţigări/zi), am ajuns la concluzia că ţigara nu numai că nu mi-a adus niciun avantaj, dar şi că a stat în mâna,gura, buzunarul meu, fără ca eu să am nevoie de ea. A fost, este şi va fi complet inutilă. Lipsa ei nu mă face să mănânc mai mult, ,să beau mai mult sau să mă enervez mai tare. Dimpotrivă, îmi savurez liniştită cafeaua fierbinte şi mă simt ca şi cum în sfârşit s-a terminat o eclipsă totală de soare, care a durat 16 ani!
Cafeaua de dimineață 