Miroase puţin a toamnă, nu-i aşa? Nu, soarele nu ne părăseşte încă. Îşi aruncă in continuare privirea-i caldă înspre noi. Dar îl simţim obosit, ca şi cum ar avea nevoie de-o vacanţă. Parfumul naturii nu lasă loc de îndoială: toamna vrea să se aşeze confortabil pe tronul ocupat până acum de vară. Nu ştiu de ce, toamna aduce cu ea întotdeauna doruri, nostalgii şi puţină melancolie.
Propun azi nu una, ci două melodii. Melodii ce mi-au însoţit copilăria, făcându-mă să răguşesc de atâta fredonat. Celor mai… tinerei care se întâmplă să poposească pe-aici la o gură de cafea şi un zâmbet, le spun să nu se lase influenţaţi de prejudecata melodiilor vechi care nu mai sunt la modă. Aceste melodii înseamnă muzică bună, adevărată, făcută de oameni pentru oameni, nu pentru comercializare.
Cafeaua de dimineață 