Cand te ocupi prea mult de defectele altora, n-ai timp sa le indrepti pe ale tale.
Înseamnă că tragem mare folos de pe urma prietenului nostru dacă, ajuns cu mare trecere, e încă un om care ne recunoaşte.
O condiţie esenţială a dreptăţii pe care o datorăm altora constă în a o face grabnic şi fără amânări; a o lăsa aşteptată, ar fi o nedreptate.
Un om înţelept nici nu se lasă condus, nici nu caută să-i conducă pe alţii, ci ţine ca numai raţiunea să conducă pururi.
Sunt şi unii oameni cărora, dacă ar putea să-şi cunoască subalternii şi să se cunoască şi pe ei înşişi, le-ar fi ruşine de întâietatea lor.
Te vindeci aşa cum te consolezi: nu ai în suflet atâta simţire încât să poţi plânge şi să poţi iubi la nesfârşit.
Când te ocupi prea mult de defectele altora, n-ai timp să le îndrepţi pe ale tale.
Cel mai important şi cel mai greu este să dai; ce te costă să mai adaugi şi un zâmbet?
Să nu invidiem bogăţiile unui anumit soi de oameni; ca să le dobândească, ei şi-au pus în joc libertatea, sănătatea, onoarea şi conştiinţa; e prea scump şi nu-i nimic de câştigat dintr-un asemenea târg.
Se năştea pe 16 august 1645 la Paris. Nu are rost să încarc articolul cu amănunte inutile, uşor de găsit în Wikipedia . E de reţinut totuşi că, deşi s-a remarcat printr-o singură operă, Caractere , aceasta a fost un mare succes in acele vremuri. Şi nu numai. Dacă o citesti, fie integral fie pe sărite, vei vedea cât de actuale sunt constatările făcute de La Bruyère atunci. A ajuns astfel unul dintre cei mai apreciaţi moralişti şi filozofi. Sunt mulţi lupi moralişti în zilele noastre, dar mă îndoiesc că e vreunul cu o capacitate de analiză atât de profundă a caracterului uman precum cea a lui La Bruyère
Cafeaua de dimineață 