universoul

Să nu crezi că dacă alegi să-ţi pui capăt zilelor într-un moment de cumpănă al vieţi tale, înseamnă că problemele s-au sfârşit. Ci înseamnă că abia au început.

Căci te vei întoarce într-o formă sau alta la viaţă şi va trebui să trăieşti iar şi iar până îţi vei fi învăţat lecţia şi îţi vei fi plătit toate greşelile. Poţi fugi, dar nu te poţi ascunde – un clişeu cu valoare de adevăr general.

13 gânduri despre “Fugă

  1. De invatat,inveti din mers.Ca asta facem toata viata si tot nu stim mare lucru.Dar daca alegi sa indrepti greselile,care greseli?
    Daca in viata asta sint perfectiunea intruchipata,nu inseamna ca mi-am reparat greselile din viata anterioara,ci doar,ca acum n-am gresit.
    Ori de cite ori ai reveni tot ramii cu un bagaj de reparatii nereparate.
    Ceva nu se potriveste…

    Apreciază

    1. Eu nu văd reparaţiile astea aşa, literal r e p a r a ţ i e. Ci consider că scopul periplului nostru prin vieţi ( 🙄 ), este acela de a găsi echilibrul cu Universul. Pentru că atunci când corpul fizic moare, esenţa noastră se transformă în energie. Iar pentru ca energia asta să nu fie dăunătoare Universului, trebuie să treacă prin cicluri succesive de purificare ( vaaaaii cum sună asta 😆 ) Poate că energiile ce provin de la corpurile sucombate este motivul expansiunii Universului pe care nu-l pot găsi specialişti..
      Ei, astfel de teori aberante pot găsi cu duiumul. Şi îmi rezerv dreptul să fac asta atâta timp cât ştiinţa nu-mi oferă o explicaţie pertinentă asupra scopului şi apariţiei vieţii. Religia nici măcar n-o iau în considerare, pentru că astfel ar însemna că la fel de bine pot atribui apariţia vieţii lui Greuceanu sau Făt-Frumos..

      Apreciază

      1. Ei,asta-i altceva.Vorbim romaneste.
        Stai linistita ca nu-i aberatie.Fizica cuantica a reusit sa demonstreze existenta universurilor paralele ,iar taofizica lui Fridjof Kapra sa faca legatura ( inca din 1975) intre religie ( vorbesc despre religiua curata , nu de cea interesata ) si stiinta.

        Apreciază

  2. Redeschizi ciclul vietii fara a sti ce anume din ciclul anterior trebuie reparat.
    Am cunoscut citiva din cei care au ales sa-si incheie socotelile si toti iubeau foarte mult viata.
    Cum poti repara ceva despre care nu stii nimic?
    Cum constientizezi ca ai revenit (renascut) sau esti la prima ?

    Apreciază

    1. Ar fi prea simplu să conştientizezi ce trebuie să repari din viaţa anterioară. Părerea mea este că dacă ar fi posibil, ai cădea foarte uşor în recidivă după ce iniţial reparasei, spunându-ţi că vei repara din nou în viaţa următoare. Omul e plin de slăbiciuni. Aşa că trebuie să înveţi din mers şi să alegi îndreptarea greşelilor în loc să persişti în repetarea lor.

      Apreciază

  3. Mdea… contrar așteptărilor, dintr-un colț de minte s-a stârnit întrebarea Care rău e mai mare – o viață moartă sau o moarte vie? 😕

    Apreciază

    1. E irelevant care e mai bună. Bună sau rea, viaţa moartă trebuie trăită de câte ori este nevoie pentru a învăţa să o transformăm în… viaţă vie

      Apreciază

      1. Viața”vie” e idealul… Eu mă refeream strict la cazul ghinionistului care, sătul de încercari, ar pune întrebarea înainte să fugă. Mama ei de teorie! Împart zâmbete în stânga și în dreapta, fac haz de necaz, dar din când în când mi se mai înfundă și mie, că-i inevitabil să le ai pe toate…
        Azi mi-ai amintit de un coleg care a terminat Psihologia și care a clacat la un moment dat. Un om mai mult decât inițiat în teorie. El mi-a pus întrebarea asta cu un an înainte să aleagă…

        Apreciază

      2. Ghinioanele astea sunt anume făcute pentru întărirea noastră ca oameni. În cele din urmă inevitabil vei ajunge,în viaţa asta sau în oricare alta, să ai parte de toată forţa interioară de care ai nevoie pentru a trece cu seninătate printre obstacole.

        Apreciază

  4. Doamne ferește ! Acuma ce să zic, probabil nu e foarte greu să ajungi la o asemenea întunecare a minții încât să-ți treacă prin cap gândul. De obicei iubirea fără speranță și profund rănită duce la asta, dar stau uneori și mă gândesc ce simplu e să ajungi la disperare și altfel: îți pierzi locul de muncă și te trezești plin de datorii, pe la bănci sau nu numai, timpul începe să treacă și tu nu rezolvi problemele, care încep să se adune… trag toți de tine să-ți achiți datoriile, intri în panică și treptat doar … marea evadare îți apare ca soluție. Cred că gândul la o altă următoare viața e ultimul pe care-l ai… așa că încă o dată zic Doamne ferește. Oameni profund însingurați, care probabil nu vor sau nu au cui să ceară ajutor, dar varianta sinuciderii oricum lasă în urmă problemele de care el a fugit și mai adaugă altora, altele. Religios vorbind și nu numai. Of.

    Apreciază

    1. Aspectul religios mă lasă rece. Consider însă că suntem datori să ne trăim viaţa în aceeaşi măsură în care suntem datori să acceptăm moartea. Forţând grăbirea celei din urmă, nu facem decât să obligăm repetarea ciclului vieţii.

      Apreciază

Tu ce crezi?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.