A fost odată un om care locuia într-o casă foarte mare. Într-o zi, când un mare necaz s-a abătut asupra familiei sale, a fost nevoit să vândă casa cea mare şi să se mute într-una mai mică pentru a scăpa de necaz. A găsit un cumpărător foarte draguţ şi amabil, ,aşa că acesta din urmă s-a oferit să redacteze contractul urmând să fie semnat de ambele părţi în câteva zile. Când ziua cea mare a sosit, proprietarul a luat contractul, s-a uitat luuung pe fiecare pagină şi l-a semnat. La o săptămână, când eliberase deja casa şi a mers la bancă pentru a dispune de bani, a aflat cu stupoare că suma din cont era jumătate din cea pe care o negociase verbal. Crezând că o greşeală e cea care a intervenit în bunul mers al lucrurilor, acesta sună cumpărătorul care stabileşte o întâlnire. Când ajung faţă în faţă, cumpărătorul îi citeşte proprietarului, cu cifre şi litere din contractul pe care cu bună ştiinţă l-a semnat, suma care… ati ghicit, e tocmai aceea care se afla în cont. Aşa că proprietarul a fost nevoit să-şi vândă şi bemveu’ pe care îl cumpărase în rate cu doia ani în urmă (ocazie cu care învăţase să-şi facă şi o semnătură), pentru a putea scăpa de necaz. Aşa a ajuns omul nostru să locuiască pe străzi…
Asta e numai o poveste inventată, dar care poate deveni realitate. Dacă nu cumva a devenit deja printr-o parte sau alta a ţării noastre. Îţi dai seama ce înseamnă pentru o ţară de douăj’ de milioane de locuitori, să se afle că 40% dintre ei sunt analfabeţi şi semianalfabeţi? Suntem pe primul loc în Europa de est! Dar stai, (cum spune teleshoppingu’) asta nu e tot! Aştia sunt numai ăia declaraţii care se ştiu din statistici. Dar ce ne facem cu ceilalţi, care se ascund cu abilitate printre jurnalişti, prin parlament sau prin guvern? Ăştia sunt cei mai periculoşi!
De unde, de ce atâta prostie printre-o mână de oameni?
Eh, eu cred că una dintre explicaţii ar fi următoarea: dat fiind că mulţi dintre cei bolnavi de semianalfabetism sunt în funcţii sus puse, din teama de a nu fi demascaţi şi făcuţi de râs în faţa întregii lumii, au făcut o datorie sfântă şi de onoare din sabotarea învăţământului şi a educaţiei printre români. E şi normal să ne dorească proşti şi orbi. Nu care cumva să le fie stricate planurile de îmbogăţire şi nici n-ar suporta să vadă cum alţii le stau deasupra la capitolul cultură. De aceea, prin toate mediile posibile, extrem de subtil, înearcă să inducă populaţiei cultivarea ignoranţei până la îndobitocire. Pentru că nu există popor mai uşor de condus decât acela ignorant faţă de tot ce se petrece în jurul său.
Prin salariile de mizerie pe care le oferă dascălilor, îi face pe aceştia să-şi piardă puţinul interes pe care îl mai au întru formarea noilor generaţii de idioţi intelectuali. Iar prin întregul sistem social şi econmic care funcţionează în România, determină părinţii să-şi descurajeze odraslele care ar avea nesăbuinţa de a dori continuarea şcolii măcar până la finalizarea liceului. „Păi la ce să mergi mamă la şcoală, nu vezi că ăi de sus ajung acolo pe şpagă şi pile? Mai bine fă-te bişniţar afacerist. Sau manelist!”
N-am auzit vreun ministru care să încerce măcar, alfabetizarea la scară naţională. Şi vorbesc pentru românii analfabeţi şi semianalfabeţi, nu pentru romi. Pentru că astfel de bolnavi sunt în ambele tabere, să fie clar! Nu, nici nu le-ar trece prin cap să încerce, pentru că nu ţara, ci ăia cu funcţii mari, ne vor proşti. Toţi, de la politicieni la afacerişti şi funcţionari. Pentru că au mintea odihnită a prostului care-şi dă seama că nu ar putea face faţă concurenţei oamenilor obişnuiţi dar inteligenţi.
Mno gata, că m-am luat cu vorba şi tare mi-e teamă că vă veţi plictisi foarte citind ditamai ceaşeaful 😆 .Multe zâmbete vă dăruiesc dragilor şi vă rog eu, nu vă lăsaţi prostiţi şi îndobitociţi. Mergeţi pe calea educaţiei, culturii, învăţatului.
Cafeaua de dimineață 