Publicat de de M.C. · 29 comentarii

Să mă întorc în viitor…

bif-button2  Cum ar fi oare să poţi da timpul… înainte? Să te trezeşti la ordin, într-un moment viitor al vieţii tale.  Fără alte reguli. Dar, cum nimic nu poate fi perfect, această alegere ar avea consecinţa de a nu te putea întoarce de unde ai plecat. Fie că-ţi place sau nu, vei rămâne în acel punct din viitor din care îţi vei continua viaţa. Sau vei călători într-un alt punct, tot din viitor. Unde poate fi mai bine. Sau mai rău. Dar te vei găsi în aceeaşi imposibilitate de a te întoarce.

Bineînţeles, astfel de călătorie ar fi mai degrabă plină cu dezavantaje evidente. Vei îmbătrâni iar viaţa ar trece pe lângă tine de parcă ea te-ar trăi în loc s-o trăieşti tu pe ea. Dar cum ziceam, nimic nu e perfect. Ar fi utilă însă atunci când o problemă sau un necaz te sfâşie iar durerea pare insuportabilă. Sau când uitarea nu-şi face treaba decât într-un termen foarte lung, pentru că nush’ ce elefant şi-a uitat memoria la tine.

La fel de utilă poate fi şi pentru cei ca mine (puţini sper) care nu au răbdare ( ce e aia??? ). Aşa că da, oricât de idioată ar fi o astel de idee, eu aş vrea un buton rotund şi albastru care, printr-o simplă apăsare, să  mă întoarcă în viitor.

Publicat de de M.C. · 5 comentarii

Melodia de sâmbătă – Clasic

Nu ştiu cât se mai ascultă muzica clasică, dar pentru mine aceasta este muzica relaxantă. Îmi pătrunde până în adâncul sufletului şi o trăiesc cu o intensitate pe care nu o pot descrie.

Am ales astăzi,  cum altfel decât Vivaldi care este preferatul meu, Summer, într-o variantă interesantă cântată la nai de Gheorghe Zamfir.

Un weekend plin de zâmbete şi relaxare să aveţi!

Publicat de de M.C. · 12 comentarii

Suflet premiat

Azi m-am amintit cu plăcere de cât de mândră eram când, urcând pe scena Căminului Cultural unde se ţineau serbările de sfârşit de an, urma să primesc coroniţa, rezultat al eforturilor mele susţinute în timpul scolii. Efort prea mare nu era, pentru că întotdeauna mi-a plăcut sa învăţ, să studiez, lucru pe care şi astăzi îl fac în fiecare zi cu multă plăcere.

Susţinut însă da, pentru că mereu aveam în mână cate o carte. Atât de mult timp petreceam citind încât o adusesem la disperare pe mama care ajunsese să se roage de mine să merg la joacă, probabil din teama de a n-o lua razna de la atâta citit. Iar vacanţele de vară îmi pareau interminabile şi abia aşteptam să înceapă şcoala.

Apoi mi-am adus aminte cât de bine mă simţeam şi cât îmi creştea inima cand bunica mă premia cu vreo ciocolăţică „Danuţ” sau cu vreo bombonică dulce dulce, atunci cand reuşeam să duc un lucru până la capăt şi să-l fac cum trebuie, sau, cum spun spaniolii: como Dios manda! Nu mă bucura bombonica, cât mă bucura faptul că eram lăudată pentru un lucru bine făcut. Pentru că, trebuie să recunosc, eram oarecum neîndemânatică pe vremea aceea şi cam stricam ce atingeam. Fără vreo intenţie, bineînţeles. 😆

Revenind la subiectul acestui articol, aş vrea să spun că, cel mai mare merit în formarea unui om bun, cu spirit frumos şi bogat, a unui om complet moral şi spiritual, îl are sufletul. În cele din urmă sufletul ne defineşte, ne formează şi ne modelează. Sufletul ne diferenţiază, ne îndepărtează sau ne apropie unuii de alţii. Aşa se adună cei care se aseamănă.

award-diana-si-dan

Astfel am perceput, sau am ales să percep, premiul care mi-a fost oferit cu generozitate de celebra şi mai mereu plina de oameni Gară pentru doi , ai cărei pricepuţi administratori sunt Diana si Dan . Un premiu de suflet, pentru care le mulţumesc tot din suflet şi care,nu ştiu exact de ce,m-a emoţionat foarte tare. Nu există nicio obligaţie care să vină la pachet cu premiul. Am scris acest articol din suflet, din plăcere şi pentru emoţia pe care mi-a provocat-o articolul lui (lor) . Sunt şi alţi premiaţi pe care îi gasiţi tot acolo, vor urma şi alţii, de aceea, dar şi pentru ca ei au fost creatorii acestui premiu, nu-l voi da eu mai departe, ci las ca ei să facă această onoare tuturor oamenilor cu suflet frumos, care  trec pragul Gării lor.