,,Hei, tu! Da, tu! Iar treci pe lângă mine fără să mă bagi în seamă? Ştii că azi e fix o săptămână de când nu mi-ai adresat niciun cuvânt? Ce să mai zic de stat la o cafea cu poveşti… „
,,Hai, nu fi copil, doar ştii că…”
,,Păi sunt copil. Am numai O LUNĂ!”
,,Ai o lună la mine. dar cine ştie prin cât foc şi câtă ploaie ai trecut până acum…”
,,M-ai părăsit! Şi pentru ce? Pentru aia care-i atât de verde la faţă de zici că stă să verse; sau parcă aşteaptă s-o mănânce vaca…”
,,Eşti răutăcioasă. Ştii bine că te-am luat la mine tocmai pentru că eşti neagră. E o plăcere să beau cafeaua cu tine şi…”
,,Mda, tocmai d-aia stai la poveşti numai cu aia Verde, nu?
,,Gata, de azi vom sta din nou la poveşti şi vom bea cafeaua împreună, bine?”
,,Adică… o dai pe Verde la vacă şi sunt din nou preferata ta? Zi da, zi da, te roooooog”
,,Nu o dau la vacă, pentru că vacile n-au evoluat atât încât să mănânce porţelan sau ceramică şi…”
,,Eu pe acelaşi palier cu aia nu stau, aşa să ştii! Şi n-am uitat că te-ai făcut că nu mă auzi ieri când te strigam disperată pentru că o muscă se pusese pe coada mea şi era să-mi dau duhul de cât m-a gâdilat şi…”
Şi i-am umplut gura cu cafea ca să-i întrerup logoreea. Ce rost avea să-i explic ca Verdea e o ceaşcă cu valoare sentimentală, fiindu-mi făcuta cadou de mama săptămâna trecută…
Cafeaua de dimineață 