Ai o viață aproape perfectă, majoritatea viselor îți sunt împlinite, totul pare a fi roz bombon cu inimioare de ciocolată albă și…
Zbang!!! Viața te lovește cu un croșeu inevitabil. Dacă-i de stânga sau de dreapta, e mai puțin important. Contează cum îți revi din nauceală și cum reușești și tu să lovești la rându-ți.
Eu am învățat de-a lungul timpului că avem în noi mult mai multă putere decât credem, de a ne reveni după o lovitură. Ba chiar putem merge mai departe reușind mult mai bine să controlăm viața. Cheia, cred eu, constă în primul rând în efortul de a ne detașa și de a privi obiectiv problema. Obiectiv !
Se spune că în orice rău,oricât ar fi de mare, e și o părticică bună și sunt convinsă că e așa. În momentul în care reușim să vedem partea plină a paharului, să găsim partea bună a răului (pentru ca ea există), să privim obiectiv răul în față și să-i găsim punctele slabe, atunci suntem pregătiți să aplicăm lovitura noastră care ne poate schimba radical viața.
Toată diferența o face percepția. Unghiul din care privim situațiile, deschiderea noastră spre acceptare, refuzul de a ne bloca în situația respectivă și voința de a merge mai departe ne ajută să ne ridicăm din colțul nostru și să continuăm lupta. Noi oamenii avem un mare talent în a ne sabota propriile vieți, complicându-le până ne regăsim în situații fără ieșire.
Ideea e că nicio situație nu e fără ieșire, dacă reușim s-o privim și s-o analizăm în mod corect. Imposibilitatea e numai în mintea noastră obișnuită să se saboteze și să refuze deschiderea și acceptarea.
Deci da! Când viața te lovește, tu trebuie să te ridici și să lovești mai tare! Pentru că poți! Dacă și vrei…
[jamiesocial]
Cafeaua de dimineață 