În zilele noastre, etalonul de frumusețe este dat în general de sâni mari, picioare lungi și funduri bombate. Sau înălțime, brațe puternice și pătrățele de muschi. De puține ori luăm în considerare trăsăturile mai mult sau mai puțin vagi ale feței.Chiar dacă la prima vedere respectiva(ul) pare o mare frumusețe, acea frumusețe poate fi total superficială.
Caracterul omului și felul sau de a fi și a gandi, pune o amprentă incontestabilă în special pe fizionomia feței. Dacă am analiza mai în amănunt fizionomia feței unei persoane cu un caracter plăcut, o persoană cu un suflet bun și deschis, o persoană sincera și afabilă, am realiza câtă lumină îi radiază chipul, cât de plăcute îi sunt trăsăturile feței; până și micile riduri sunt create în așa fel încât să fie o completare a chipului, nu un complement dizgrațios, dar fără să conteze cât de grasă sau slabă e persoana respectivă; fără să conteze din ce clasă socială face parte sau ce studii a urmat.
La oamenii cu un caracter negativ în schimb, indiferent cât de perfectă ar fi frumusețea aparentă, o analiză amănunțită a feței, ne arată vagi trăsături nearmonioase, mici încruntări dizgrațioase care ne face să ne dăm seama că perosna respectivă poate avea o răutate (chiar și ascunsă), falsitate, ba chiar un comportament execrabil.
Mă gândesc că dacă am lua în considerare aceste mici amănunte, ar fi mult mai ușor de evitat o serie de neajunsuri și nemulțumiri care apar atunci când legăm relații (mai ales cele de lungă durată:prietenie, căsătorie, etc), cu persoane incompatibile felului nostru de a fi.
[jamiesocial]
Cafeaua de dimineață 