Text publicat prima dată pe Webcultura.ro
Lucrul acela, pe care îl căutăm cu toții în permanență și pare că nu reușim a-l găsi vreodată. Lucrul acela… îmi scapă termenul pe moment…
E acel lucru pe care îl simți în prima dimineață de primăvară adevărată; atunci când, după o rece, înghețată și îndelungată iarnă, soarele se arată mandru, în toată splendoarea sa și simți cum ți se dezmorțește trupul, dar mai ales, cum ți se încălzește sufletul.
E lucrul acela pe care îl simți atunci când îți privești părinți; îi vezi cu câtă dragoste și grijă te înconjoară și se străduiesc să te pregătească pentru viață în așa fel încât tu să găsești întotdeauna Lucrul Acela. Și gândești atunci: „ce bine că sunt, ce bine că-i am, pentru că mulți sunt aceia care nu-i mai au sau nu i-au avut niciodată aproape”.
E acel lucru pe care îl simți atunci când îți vezi copilul zâmbind, atunci când îi simți micuțele brațe în jurul gâtului tău în cea mai inocentă și plină de dragoste îmbrățișare. Și-ți trec atunci prin fața ochilor minții, toți acei copii părăsiți și uitați care n-au simțit vreodată căldura sufletească, astfel n-au simțit nicicând… Lucrul Acela.
E lucrul acela pe care îl simți atunci când, după o lungă călătorie prin soarele dogoritor, te poți opri să bei o cană cu apă rece. Apoi te poți spăla și curăța, pentru că ai apă și sunt atât de mulți oameni pe acest Pământ care plătesc scump pentru ea.
E acel lucru pe care ar trebui să-l simți în fiecare dimineață când te trezești. Pentru că respiri, pentru că ești sănătos și stă în puterea ta să faci ca fiecare zi să fie unică și specială. Viața însăși este un mare dar și nu trebuie nesocotit.
Ar trebui poate să renunțăm puțin la ego-ul nostru de oameni superiori, să facem puțină curățenie în suflet astfel încât să facem un loc în care să punem un sipet. Să adunăm în acel sipet toate Aceste Lucruri laolaltă. Poate, doar poate, vom înțelege atunci că Lucrul Acela pe care îl căutăm neobosiți peste tot, îl avem în permanență cu noi, în noi. Și vom afla atunci că Lucrul Acela se numește Fericire.
Lucrul acela e acolo, mereu: în noi şi lângă noi, dar suntem incapabili să îl descoperim pentru că veşnicia este intangibilă, în timp ce limitele sunt la tot pasul.
ApreciazăApreciază
Buna dimineata!
O cafea mai speciala in zorii acestei zile
v-as fi asternut pe-o coala ,insa nu am gasit file
nici cerneala in stilou,nici cuvinte adecvate
doar un fluture-n tablou,sa v-aduca sanatate,
o zi de zambete plina si tot ceea ce doriti,
soarele sper sa revina,cu totii sa fim fericiti !
ApreciazăApreciază
Eu cred, că a reuși să exprimi ceea ce simți, este respirația sufletului. Iar tu ești înzestrată cu niște plămâni speciali. Onu
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce expresie frumoasă! Mă onorează cuvintele tale!
Eu, de câte ori îmi recitesc textele, am senzația că nu am reușit să transpun în cuvinte prea bine ceea ce am vrut să exprim. Mă gândesc că poate trebuia altfel, sau mai mult, sau mai bine, sau…
Îți mulțumesc, Onu!
ApreciazăApreciază
M. C.,
Spune-mi, te rog, numele de alint, al acronimului tău.
Mă încântă răspunsul tău.Este un semn, că respirăm la unison.Și este atât de plăcut acordul simultan.Îți doresc aceleași îndoieli de sine, sincere și prolifice.Îți mulțumesc mult, la rându-mi!
ApreciazăApreciază
Și ar mai putea fi recunoștința pentru tot ceea ce suntem și avem, căci ea ne poate purta pașii spre fericire. Să ai o zi minunată! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La asta mă gândeam atunci când am spus de lucrul pe care îl simțim dimineața când ne trezim și constatăm că respirăm și suntem sănătoși. Mulțumesc tare mult, Capăt de Curcubeu 🙂
O după amiază plăcută! 🌹☕
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag, asemenea și ție! 😊
ApreciazăApreciază
Obtinerea autenticei fericiri,costa scump ! Majoritatea,considera a fi o marfa ce poate fi comercializata, privilegiul celor bogati,accesibila doar prin perceptia conjugarii verbelor „être si avoir”,ceea ce este o mare eroare si înselatorie mondiala,prin care ‘papusarii’ sistemului mondial conduc cu lejeritate mintile obsurizate de credinte iluzorii oferind maselor posibilitatea de a câstiga cât mai multi bani,de a evolua pe scara sociala prin studii si functii nelimitate,’furându-le’ timpul ‘turmelor flamânde’,ce pasc din zori pâna târziu în noapte,o ‘iarba falsa,iluzorie,ce nu satura sufletul’, culcându-se si trezindu-se mereu mai flamânde dupa …FERICIRE !:)
ApreciazăApreciază
Deci! Fericirea ca frecvenţä este net inferioarä recunoştinţei!
ApreciazăApreciază
Aici l-aș cita pe Castanman: „recunoștința e doar o boală a câinilor ”
Fericirea, cea simplă, reală, autentică ne e mult mai la îndemână. Doar că oamenii confundă fericirea cu satisfacerea ego-ului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Recunoștința de care vorbesc este din perspectiva mea, o emoție sau sentiment (?) înalt vibrațional care include fericirea și izvorăște din adâncul inimii. Descrisă însă nu poate fi.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Recunoștința pe care / dacă o oferim ne induce o stare de fericire. Mai multă decât recunoștința primită. Cel puțin așa funcționează la mine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce emoționant..fericirea e mai aproape decât credem…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dap, its in the air! 😀 🌷
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ohh, ce frumos! E lucrul acela care nu prea poate fi descris, nici definit, nici desenat. Lucrul acela care doar simţit poate fi înţeles, da…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
În doar câteva cuvinte ai sintetizat atât de clar totul. 🙂
Mulțumesc din suflet, Potecuța! 🌹
ApreciazăApreciat de 1 persoană